Sfântul Mucenic Haralambie a trăit pe vremea împăratului Sever (222-235) şi era preot al creştinilor din Magnezia, în Asia Mică. El era vestit pentru râvna cu care îl mărturisea pe Mântuitorul Iisus Hristos, deci, auzind despre el dregătorul păgân Luchian, a poruncit ostaşilor să-l prindă şi să-l aducă la judecată.
Sfântul Haralambie a mărturisit în faţa dregătorului cu mult curaj dreapta credinţă creştină şi pentru aceasta a fost cumplit chinuit, jupuindu-i-se tot trupul cu unghii de fier. Văzând cei de faţă răbdarea mucenicului, mulţi dintre ei, bărbaţi şi femei, au crezut în Hristos, iar pentru aceasta li s-au tăiat capetele.
Atunci, însăşi fiica împăratului, Galina, s-a botezat cu botezul creştin. Istovit fiind de atâtea chinuri, Sfântul Haralambie şi-a dat sufletul în mâinile Domnului pe când se afla în temniţă.
