Sfântul Mihail, mărturisitorul lui Hristos, a trăit pe vremea împăratului Leon Armeanul (813-820) şi a ales din tinereţe viaţa monahicească, împreună cu un bun prieten al său, Teofilact al Nicomidiei. Patriarhul Tarasie al Constantinopolului i-a trimis pe amândoi la o mănăstire zidită pe ţărmul Mării Negre, unde s-au nevoit mulţi ani, sporind în fapte bune.
Fericitul Patriarh Tarasie, văzând viaţa lor curată, a socotit că cei doi sunt vrednici de treapta arhieriei şi i-a aşezat episcopi: pe Teofilact Episcop în Nicomidia, iar pe Mihail l-a făcut Episcop al Sinadei. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, Sfântul Mihail a fost trimis la Roma, de Patriarhul Constantinopolului, Nichifor, şi a adus de la fericitul papă Leon al III-lea o scrisoare prin care se apăra dreapta învăţătură cu privire la cinstirea sfintelor icoane. Patriarhul Nichifor a mers la împărat împreună cu arhiereii şi i-au amintit aceluia de dreapta credinţă cea hotărâtă la Sinodul al 7-lea Ecumenic din 787. Atunci, s-a arătat şi Sfântul Mihail că este vestit mărturisitor al dreptei credinţe şi mustrător al ereziei. Pentru aceasta a fost surghiunit din loc în loc, răbdând multe necazuri, până când şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Sfinţitul său cap se păstrează astăzi la Marea Lavră din Muntele Athos.
Sfânta Maria a lui Cleopa a fost verișoara Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind legate printr-o prietenie sfântă. Maria a lui Cleopa l-a urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu credință și nu l-a părăsit nici în ceasul pătimirilor și răstignirii. Sfintele mironosițe din care făcea parte și Maria a lui Cleopa au ajutat lui Iosif din Arimateea și lui Nicodim să coboare trupul Domnului de pe Cruce și să-l așeze în mormânt. Dragostea Mariei lui Cleopa față de Mântuitorul Iisus Hristos și din faptul că în ziua îngropării o aflăm din nou la mormânt împreună cu Maria Magdalena (Matei 27, 61), iar în dimineața Sfintei Învieri s-a grăbit împreună cu celelalte femei mironosițe să ungă cu miresme trupul Domnului.
