Sfântul mucenic Iuliu Vetranul a trăit în secolele III-IV, fiind contemporan cu Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin. A primit mucenicia în vremea Marii Persecuții din vremea împăraților Dioclețian și Maximian, în anul 304, când a fost adus la judecată înaintea prefectului locului, pe nume Maxim. Prefectul Maxim a fost înștiințat că un soldat veteran, Iuliu, nu vroia să jertfească zeilor păgâni.
Dregătorul a căutat mai întâi să-l convingă pe veteran să jertfească zeilor, promițându-i o leafă substanțială. Veteranul Iuliu a refuzat categoric să se lepede de credința sa în Hristos pentru bani. Sfântul i-a declarat dregătorului că era gata mai degrabă să moară pentru Hristos decât să asculte de legile păgâne care cereau aducerea de jertfe unor zei falși. Văzând curajul lui și credința lui neclintită, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Sfântul Iuliu Veteranul a primit astfel cununa muceniciei în 27 mai 304.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ioan Rusul. S-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul secolului al 17-lea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc, eparh în orașul Procopie din Asia Mică. Pentru viaţa curată a lui Ioan, Dumnezeu a dat mult belşug şi bogăţie stăpânului turc, iar acesta a cunoscut de unde venise binecuvântarea peste casa sa şi propovăduia tuturor despre virtuţile slugii sale. Astăzi, moaştele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evia, în actualul oraş Procopie. Acolo s-a ridicat o biserică, a cărei construcţie s-a terminat în anul 1951 şi care adăposteşte astăzi sfintele moaşte ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului nesecat râu de tămăduiri şi alinări ale suferinţelor celor trupeşti şi sufleteşti.
