Oraşul privit dinspre dealul Trestienii, memorie, timp şi istorie, o fotografie prin care aducem la lumină detalii din viața cotidiană, încercând să reconstituim legături între istoria citită și cea trăită de cititorii Dorohoi News, un punct de întâlnire între generații.
Surse de fascinație și curiozitate, fotografiile păstrate sau uitate în sertare ori în albume, imagini care au supraviețuit un veac, astăzi, aceste amintiri funcționează ca o fereastră în trecut care ne arată realitatea de acum o sută de ani.
Instantaneul alăturat, care face parte din fotografiile „recuperate” ca urmare a campaniei de reconstituire a istoriei oraşului prin fotografie – „Dorohoiul de altădată”, redă o clipă decupată din trecutul urbei noastre, remarcăm Podul Trestienii aşa cum era în trecut – cu arcade metalice, actuala Casă de Cultură, actualul Muzeu de Ştiinţe, actuala Bibliotecă, Catedrala, Primăria, case şi acareturi, într-un cuvânt „TÂRGUL”, de odinioară.
Despre zona din prim-planul imaginii, extrag un fragment scris de Adolf Abramovici şi Cfar Saba, din articolul „O reconstituire a Dorohoiului evreiesc”, apărut în lucrarea lui Shlomo David „Generaţii de iudaism şi sionism”: „(...) O altă cale importantă de intrare în oraş este strada Costică Stroici (Dobrogeanu Gherea), care începe de la podul Trestiana de peste raul Jijia şi se termină prin unificare cu strada Carmen Silva (Republicii).
Strada Costică Stroici, preia la podul Trestiana şoseaua care vine din comuna Ibăneşti şi şoseaua care face legătura cu Darabani, Miorcani şi Rădăuţi – Prut şi se opreşte pe malul Prutului în dreptul oraşului Lipcani, azi Republica Moldova.
În cartierul Trestiana, până la pod, au locuit: familia Dulci, comerciant şi un cojocar, Teişeanu; de asemenea a mai funcţionat depozitul de petrol Iosub Zeiligher şi un depozit de cherestea. În continuare, peste pod au locuit : familiile Mihailovici cu fiica Perla Trau - cârciumă, fraţii Cărbunaru - cârciumă, Blanaru - frizer, Fundoianu - cerealist, familia Scorţaru şi Şufaru - cârciumari, Mendelovici - frizer, Elias Rorlich - secretar la Comunitatea Evreilor, Calmanovici Tirer, Scharf - comercianţi, Leizerovici Avram - funcţionar, Leis - cioplitor de piatră, Habot - birjar, un covrigar, Şloim Rozen - funcţionar, Iuftaru - cârciumă, Stainer A. - comerţ, Schvart - frânghier, familia Sticlaru, Ioil - han, Oisiovici şi Goldstein - coloniale, Naiman - depozit de vinuri, Guzan - comerţ de vite şi fabrica de mezeluri, Rozin - cârciumă, Habot - curăţător de pălării, Trebici - învăţătoare, un atelier de tâmplărie, un croitor ţărănesc.
Urmează azilul de bătrâni „Cucu”, după care o clădire impunătoare care a fost construită de firma Peter Lasen din Anglia pentru depozit de ouă (ulterior clădirea a devenit proprietatea Bojet). Mai târziu este transformată în fabrica de ulei, asociat fiind Lică Pomârleanu.
Tot pe această stradă se mai găseşte clădirea familiei Trau care făceau transport de călători cu autobuzele personale sub emblema „Simplonul”.
În curtea familiei Leis a funcţionat o sinagogă. Tot în această curte au locuit familiile Dascălu, Căruceru şi Aron Chon toţi comercianţi. (...)”
Solicităm acelor cititori, care deţin fotografii, vederi, cărţi poştale, cu aspecte ale trecutului istoric al oraşului, să le trimită pe adresa redacţiei, pentru a fi făcute publice. (Marius Petrescu)
