Cea de-a patra Duminică din Sfântul şi Marele Post al Paştilor mai este numită şi Duminica Sfântului Ioan Scărarul, autorul cărții „Scara virtuților”, de la care își trage și numele. În paginile acesteia, viața duhovnicească este prezentată sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne arată cum, prin dobândirea virtuților, putem urca până la întâlnirea cu Hristos Cel Răstignit și Înviat. Numărul treptelor este unul simbolic, dar are şi un adânc înţeles duhovnicesc, reprezentând vârsta la care Hristos S-a revelat în deplina Sa maturitate.

Pomenirea Sfântului Ioan Scărarul în cea de-a patra Duminică din Postul Mare nu se face pentru că ar fi ziua trecerii lui la cele veșnice. El este pomenit în această zi ca fiind „scară” sau întărire a celor care înaintează duhovniceşte pe cărarea spre Înviere, urmând pilda vieții sale:
„Întărind ca nişte trepte virtuţile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând, prin dreapta credinţă, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor, şi păzeşti pe oameni de vătă¬marea lor, o Ioane, scara virtuţilor; şi acum te rogi, să se mântu¬iască robii tăi” (Utrenia Duminicii a IV-a din Postul Mare).

De obicei, Sfântul Ioan Scărarul este prăznuit pe 30 martie. Prăznuirea Sfântului Ioan Scărarul în această duminică este atestată în manuscrise abia în secolul al XIII-lea. 

Născut la sfârșitul secolului al VI-lea, în Siria, Sfântul Ioan a îmbrățișat viața monahală încă de când avea 16 ani, fiind ucenic al Cuviosului Martirie aproape 20 de ani. După moartea duhovnicului său, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră, în locul numit Tolas, petrecând aici 40 de ani în nevoință.
Numit, mai apoi, stareț al Mănăstirii din Sinai, Sfântul Ioan a primit cu durere această chemare, dar s-a supus vreme de câțiva ani, după care a numit un călugăr în locul său și s-a întors în pustie, petrecând astfel până la finalul vieții sale.

GALERIE FOTO