„Ce este dragostea?“ a fost cea mai căutată întrebare pe Google, în 2012, potrivit companiei. Totuşi, care ar fi adevăratul răspuns la întrebarea care preocupă cei mai mulţi utilizatori de internet din întreaga lume?

Fie că ai tastat sau nu, în motorul de căutare, aceste cuvinte, cu siguranţă te-au pus pe gânduri, cel puţin o singură dată în viaţă, deşi suntem siguri că asta s-a întâmplat chiar de mai multe ori şi de fiecare dată ai mai adăugat o perspectivă propriei teorii asupra celui mai profund şi plin de nuanţe sentiment.

Nici măcar oamenii de ştiinţă nu au fost ocoliţi de curiozitate şi să nu mai vorbim despre scriitori şi artişti, în general, care se întreabă în fiecare zi „ce este dragostea”, pornindu-şi motoraşul creativ al gândirii într-o direcţie romantică.

Este incontestabil că şi psihologii şi-au tot exprimat viziunea asupra sentimentului dragostei, ce-i drept, într-un fel ceva mai raţional.

Cercetătorii nu au ajuns încă, la un consens şi preconizăm că nici nu vor ajunge, atât timp cât vor fi surprinşi de dragoste, sub toate formele ei, atipice şi contradictorii.

„Dragostea este chimie”, ar spune fizicienii
Şi nu contestam. Nu contestăm, de fapt, niciun punct de vedere. Biologic, dragostea este o condiţie neurologică care se aseamănă cu foamea şi cu setea, doar că nu se astâmpără aşa uşor, se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, scrie fizicianul Jim Al-Khalili pentru The Guardian.

Se vorbeşte despre dragoste ca fiind „oarbă” sau „necondiţinată”, în sensul în care nu o putem controla.

Dar asta nu este surprinzător deloc, spune acelaşi fiziciean, din moment ce dragostea este chimie, cel puţin cea „adevărată”, care implică o eliberare considerabilă de testosteron şi estrogen, în timp ce ataşamentul veritabil ne face creierul să transmită în organism ceva mai multe chimicale decât de obicei: feromoni, dopamină, serotonină şi oxitocină.

Astfel, dragostea devine o reală unealtă de supravieţuire, un mecanism care ne ajută să ne implicăm în relaţii de lungă durată, oferind protecţie şi de siguranţă.

„Dragostea are multe aspecte”, cred psihoterapeuţii
În  trecut, oamenii nu puneau toate înţelesurile dragostei sub umbrela aceluiaşi termen.  La greci avem Philia, cuvântul care caracteriza o iubire profundă şi fără conotaţii sexuale, construită între prieteniI apropiaţi sau în interiorul familiei, în timp ce ludus descria o iubire afectuoasă, întreţinută de flirt.

Pragma era termenul dat dragostei apărute în interiorul relaţiilor de lungă durată, care implică acceptare dar şi compromis.

Agape era termenul ce definea dragostea faţă de umanitate în timp ce philautia, pe cea egoistă, faţă de sine. Eros reprezenta iubirea carnală, pasiunea şi dorinţa.

Se poate considera că dragostea este dată de toate aceste caracteristici, la un loc, dar ar fi lipsit de realism să ne aşteptăm să le experimentăm pe toate, într-o viaţă, scrie Philippa Perry, psihoterapeută, pentru publicaţia The Guardian.

„Dragostea este un angajament pasional”, este opinia filosofului contemporan Julian Baggini.
Acest este un răspuns parţial iluzoriu, pentru că dragostea se referă şi la sentimentele dezvoltate pentru părinţi, rude, cunoscuţi, pentru vecini, prieteni şi copii, iar acestea exclud latura pasională. Pe de altă parte, există posibilitatea ca dragostea să se manifeste pasional, în sensul unui angajament supus dezvoltării continue, de aceea este mai mult decât un sentiment puternic.

Fără angajament rămână însă, doar pasiune. Dar dacă ar fi angajament fără pasiune ar însemna de fapt, dedicare, dezvoltă filosoful.

”Dragostea oferă cele mai bune subiecte”, ne asigură romanciera Jojo Moyes, referindu-se la momentul în care sentiementul devine, obsesiv, ardent şi chiar dureros fizic.

Romanciera este convinsă că dragostea oferă cele mai captivante subiecte pentru cărţi, fie că este vorba despre dragoste romantică, pentru copii, familie sau faţă de patrie. Fascinaţia este întregită de obstacolele care stau în calea împlinirii ei. Sursa: adevarul.ro

GALERIE FOTO