Războiul din apropiere nu trebuie să ne pună viața pe pauză. În ciuda temerilor și incertitudinilor cauzate de ultimele evenimente, trebuie să ne canalizăm eforturile înspre rezolvarea problemelor care ne afectează în mod direct. Autoritățile statului nu doar că au lăsat pe umerii societății civile gestionarea afluxului de refugiați, ci par desprinse și de responsabilitățile pe care și le-au asumat față de cetățeni Proiectele de dezvoltare, criza economică, calitatea vieții sunt subiecte umbrite de știrile despre noi atacuri ale rușilor, iar decidenții parcă profită de această distragere a atenției pentru a-și ascunde sub preș eșecurile administrative.

Ceea ce se întâmplă în această perioadă în Ucraina este cumplit din toate punctele de vedere. Toată lumea speră la un armistițiu care să pună capăt pierderilor omenești, dramelor și suferinței. Între timp, fiecare organizație umanitară, entitate privată sau om de rând încearcă să ajute cum poate. Sute de botoșăneni s-au mobilizat să aducă o alinare sau un sprijin material familiilor destrămate de război, care își găsesc salvarea trecându-ne granița. M-am implicat direct în acțiunile de ajutorare arefugiaților ucraineni, acordând suport Hotelului „Premier”, condus de Bianca Bejan, unde sunt primiți gratuit refugiații în limita locurilor de cazare disponibile. Acesta este atitudinea pe care trebuie să o adopte fiecare dintre cei care au posibilitatea să ajute, indiferent de contrastele culturale sau etnice.

Nesiguranța și instabilitatea se resimt tot mai puternic, dar nu putem cădea în extreme. Nu putem ignora toate celelalte probleme ale comunității așteptând să vedem traiectoria următoarei bombe. Nu putem să ne transformăm în personajele poveștii drobului de sare. 

Comportamente actuale amintesc de panica alimentată la începutul pandemiei, când magazinele și farmaciile au fost luate cu asalt de oameni speriați. Agenda publică se limitează la evoluția războiului, apar din nou numărătorile, ecranele redau presupuneri apocaliptice ale unor oameni neavizați, se exploatează teama și sentimentul de insecuritate. Serviciile de pașapoarte sunt mai aglomerate decât oricând, iodul devine la fel de exclusivist cum erau cândva măștile, au apărut și primii profitori. Acesta este prim-planul haosului pe care îl trăim. Undeva în fundal sunt instituțiile statului, stând cu mâinile în sân și bucurându-se că nu mai sunt presate să dea explicații cu privire la incompetența de toate zilele. E bine să ne întrebăm ce se întâmplă cu economia, cu creșterea exagerată prețurilor, a facturilor la gaz și energie, a indicelui ROBOR, a ratelor la bănci. În acest ritm, nu apucăm să murim în război, că murim de foame.

În plan local, s-a lăsat o tăcere funebră despre proiectele cu adevărat importante pentru noi. Aici fac referire la Primăria municipiului Botoșani, care nu se mai concentrează pe niciun obiectiv de dezvoltare a comunității noastre. Nu se mai știe nimic despre modernizarea liniei căilor de tramvai sau desprereabilitarea Teatrului „Mihai Eminescu”. Vorbim despre finanțări consistente din fonduri europene, pe care orașul le pierde printre degete. Întrebările și nelămuririle pe care le exprimăm cu insistență pe toate canalele de comunicare posibile se opresc în baricadele instituției. 

Parcă nu ne mai facem bine, nu mai intrăm în rândul localităților moderne din țară, nu mai vorbesc de a fi un exemplu de bună practică. Autoritățile ridică din umeri, cetățenii au alte preocupări, tinerii își urmează mai departe drumurile străinătății. Eu zic să ne trezim din această stare și să acționăm, pentru că timpul trece în defavoarea noastră, a tuturor.

GALERIE FOTO